Skip to content Skip to left sidebar Skip to footer

Despre noi

              În anul 2010 în urma unei hotărâri a Consiliului Județean Vrancea și având ca bază HG 77/2003 privind instituirea unor măsuri pentru prevenirea accidentelor montane și organizarea activității de salvare în munți, lua ființă Serviciul Public Județean Salvamont Vrancea, măsură necesară pentru asigurarea unor condiții optime de dezvoltare turismului montan din județul Vrancea.

          La 1 ianuarie 2025 în cadrul Serviciului Public Județean Salvamont Vrancea funcționează o formație de salvare montană formată din nouă salvatori montani angajați și doi voluntari.

Renumiți pentru sălbăticia lor, Munții Vrancei se încadrează în grupa Carpaților de Curbură, aparținând Carpaților Orientali, laolaltă cu Munții Brețcului și Munții Buzăului. Având o suprafață de aproximativ 1500 km pătrați și o medie altimetrică de 1500 de metri, cu un maxim în Vârful Goru 1785 metri, sunt o destinație din ce în ce mai căutată de turiști, mai ales după modernizarea căilor de acces în zonă. Importanța zonei este confirmată și de crearea pe aproape 40% din suprafața montană a județului a  Parcului Natural Putna-Vrancea cu un total 38.204 hectare incluzând șase arii protejate.

 Cheile Tișiței și Cascada Putnei atrag an de an zeci de mii de turiști, dar Munții Vrancei înseamnă mult mai mult. O rețea de 16 trasee turistice marcate ce însumează 225 km oferă accesul spre alte frumuseți ale zonei: Vârful Goru, Vârful Pietrosu, Dealul Negru, Culmea Cozei, Lacul Negru sau Căldările Zăbalei sunt doar câteva dintre ele. Începând cu 2016  traseul european E8 cu o lungime de 4400 km, ce traversează România de la nord la sud, parcurge 67 de kilometri și prin Munții Vrancei, încă o certificare a valorii atribuite acestei zone.

Primele amenajări ale traseelor turistice s-au realizat începând cu sfârșitul anilor 70,  în cadrul acțiunii ”Asaltul Carpaților„ , apoi în etape succesive au fost întreținute constant până în anii 90 când au fost practic abandonate în cea mai mare parte.

Astfel că în primii ani de la înființarea Serviciului Public Județean Salvamont Vrancea, măsura refacerii infrastructurii turistice (marcaje și indicatoare) a devenit prioritatea absolută.Scopul fiind atât creearea de condiții sigure de deplasare turiștilor dar și atragerea altora noi ce puteau impulsiona dezvoltarea zonei.Cu sprijinul a sute de voluntari din toată țara și sub coordonarea Salvamont Vrancea au fost complet refăcute toate traseele, în numai doi ani.

Odată restabilită siguranța pe poteci, s-a trecut la următorul pas: încurajarea turiștilor să viziteze zona dar și acțiuni educative, de informare și de prevenire a accidentelor.

Întreaga activitate  de la înființare și până în prezent a fost susținută exclusiv cu salvatori voluntari. Începând cu luna noiembrie 2017 activitatea de salvare montană a fost complet reorganizată.În prezent în zona montană a județului Vrancea acționează Formația Salvamont Vrancea cu personal angajat și calificat. Zece salvatori își desfășoară activitatea în cele trei baze de salvare din Nistorești, Soveja și Păulești, unde se află și centrul de coordonare și Dispeceratul Salvamont Vrancea.Toate bazele sunt în prezent complet dotate cu utilaje și echipamente ce asigură eficiență, rapiditate și siguranță în funcționare a serviciului .

 În același timp tot în sprijinul turiștilor, a fost înființat Serviciul Public Local Salvamont Odobești, ce va prelua o parte din responsabilitățile de salvare în zona Măgura Odobeștilor, o destinație tot mai frecventă în ultima perioadă.

Indiferent de situație, pentru un sfat, o informație sau un ajutor, structurile Salvamont sunt și vor fi în slujba dumneavoastră, încercand să vă ofere siguranță pe cararile de munte.

Cu un nucleu de oameni inimoși, dăruiți meseriei nobile pe care și-au ales-o, cu o organizare din ce în ce mai bună și o baza materială corespunzătoare, cu planuri îndrăznețe de dezvoltare a activității pe principii moderne, cu sprijinul important al Consiliilor județene și locale, avem certitudinea că, în munții României, activitatea de salvare montană se poate desfășura cu adevărat „la înălțime”.